violentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIOLENTÁRE, violentări, s. f. (
Livr.) Acțiunea de
a violenta și rezultatul ei. [
Pr.:
-vi-o-] –
V. violenta.violentare (Dicționar de neologisme, 1986)VIOLENTÁRE s.f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei; silire, siluire, forțare. [Pron.
vi-o-. / <
violenta].
violentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)violentáre (vi-o-) s. f.,
g.-d. art. violentắrii; pl. violentắriviolentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIOLENTÁRE, violentări, s. f. Acțiunea de
a violenta și rezultatul ei. [
Pr.:
vi-o-]
—
V. violenta.