violator - explicat in DEX

violator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIOLATÓR, -OÁRE, violatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Persoană care violează (1,2), care determină sau pricinuiește o încălcare a unei legi, dispoziții, convenții etc.; infractor; profanator, pângăritor. 2. Persoană care comite un viol. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violateur, lat. violator, -oris.

violator (Dicționar de neologisme, 1986)
VIOLATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care violează, care calcă legea, un drept etc.; infractor; profanator. 2. Cel care comite un viol. [Pron. vi-o-. / < viola + -tor].

violator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIOLATÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care violează (legea, un drept etc.); infractor; profanator. 2. cel care comite un viol. (< fr. violateur, lat. violator)

violator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
violatór (vi-o-) s. m., pl. violatóri

violator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*violatór, -oáre s. (lat. violator). Care violează: violatoarea unuĭ sechestru.

violator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
violator m. cel ce violează legi, tractate, etc.

violator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIOLATÓR, -OÁRE, violatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Persoană care violează (1, 2), care determină sau pricinuiește o încălcare a unei legi, dispoziții, convenții etc.; infractor; profanator, pângăritor. 2. Persoană care comite un viol. [Pr.: vi-o-] — Din fr. violateur, lat. violator, -oris.