violet - explicat in DEX

violet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIOLÉT, -Ă, violeți, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare violetă (1), ultima din spectrul solar (după indigo); culoarea viorelei. 3. S. f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violet.

violet (Dicționar de neologisme, 1986)
VIOLÉT, -Ă adj. De culoarea violetei, a micșunelei; vioriu, mov; liliachiu. // s.n. A șaptea culoare a spectrului solar. [Pron. vi-o-, pl. -eți, -ete. / < fr. violet].

violet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIOLÉT, -Ă I. adj., s. n. (de) culoarea violetei (II); vioriu, mov; liliachiu. II. s. f. violă². (< fr. violet, /II/ violette)

violet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
violét¹ (vi-o-) adj. m., pl. violéți; f. violétă, pl. violéte

violet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
violét² (vi-o-) s. n.

violet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*violét, -étă adj. (fr. violet, d. violette, viorea, dim. d. vfr. viole, lat. viola, viorea; it. violetto). Intermediar între albastru și roș, ca petalele viorelelor, vioriŭ. S. f., pl. e. Viorea saŭ un fel de viorea. S. n., pl. urĭ. Coloarea [!] violetă. V. vînăt.

violet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
violet n. de o coloare între albastru și roșu, cum e vioreaua. ║ n. coloare violetă.

violet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIOLÉT, -Ă, violeți, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare fundamentală a spectrului luminii, situată la capăt, după indigo; culoarea violet (1). 3. S. f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: vi-o-] — Din fr. violet.