vinișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINIȘÓR s. n. (
Pop. și
fam.) Diminutiv al lui
vin; vin bun; vinuleț, vinuț. –
Vin +
suf. -ișor.vinișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vinișór s. n.vinișor (Dicționaru limbii românești, 1939)vinișór n., pl. inuz.
oare (dim. d.
vin).
Fam. Vin, păhăruț de vin:
ĭa maĭ dă un vinișor !vinișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VINIȘÓR s. n. (
Pop. și
fam.) Diminutiv al lui
vin; vin bun; vinuleț, vinuț. —
Vin +
suf. -
ișor.