vinicer - explicat in DEX

vinicer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VINICÉR s. m. (Pop.) Luna septembrie. – Cf. sl. vinicije „vie”.

vinicer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vinicér (pop.) s. m., g.-d. lui vinicer

vinicer (Dicționaru limbii românești, 1939)
vinicér m. (d. viniță, ca pivnicer, d. pivniță). Pop. Rar. Septembre (luna vinuluĭ). V. velnicer.

vinicer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VINICÉR s. m. (Pop.) Luna septembrie. — Cf. sl. vinicije „vie”.