vingalac - explicat in DEX

vingalac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VINGALÁC, vingalace, s. n. (Tipogr.) Culegar. [Var.: vingălác s. n.] – Din germ. Winkelhaken.

vingalac (Dicționar de neologisme, 1986)
VINGALÁC s.n. (Poligr.) Instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. [< germ. Winkelhaken].

vingalac (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VINGALÁC s. b. instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. (< germ. Winkethaken)

vingalac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vingalác (-ce), s. n. – Culegător la tipografie. – Var. vingălac. Germ. Winkelhaken, cf. pol. winkelak (Cihac, II, 457). Cf. vinchel.

vingalac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vingalác (rar) s. n., pl. vingaláce

vingalac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VINGALÁC, vingalace, s. n. (Tipogr.) Culegar. [Var.: vingălác s. n.] — Din germ. Winkelhaken.