vinețiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINEȚÍU, -ÍE, vineții, adj. Care bate în vânăt, cu reflexe vinete. ♦ (Substantivat,
n.) Culoarea vânătă; vânăt. ♦ (Substantivat,
f.;
reg.) Albastrul cerului;
p. ext. văzduh. –
Vânăt +
suf. -iu.