vinicol - explicat in DEX

vinicol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VINÍCOL, -Ă, vinicoli, -e, adj. Privitor la vii și la producția vinului, care aparține viilor și producției de vinuri. – Din fr. vinicole, it. vinicolo.

vinicol (Dicționar de neologisme, 1986)
VINÍCOL, -Ă adj. Referitor la vii și la producția vinului. [< fr. vinicole, cf. lat. vinum – vin, colere – a cultiva].

vinicol (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VINÍCOL, -Ă adj. referitor la vii și la producerea vinului. (< fr. vinicole, it. vinicolo)

vinicol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vinícol adj. m., pl. vinícoli; f. vinícolă, pl. vinícole

vinicol (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vinícol, -ă adj. (d. lat. vinum, vin, și -col ca´n agri-col). Producător de vin saŭ relativ la producțiunea vinuluĭ: țară, societate vinicolă. V. viticol.

vinicol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vinicol a. ce ține de cultura viei, de producțiunea vinului: industrie vinicolă.

vinicol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VINÍCOL, -Ă, vinicoli, -e, adj. Privitor la vii și la producția vinului, care aparține viilor și producției de vinuri. — Din fr. vinicole, it. vinicolo.