vindecător - explicat in DEX

vindecător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VINDECĂTÓR, -OÁRE, vindecători, -oare, adj. Care vindecă; lecuitor, tămăduitor. – Vindeca + suf. -ător.

vindecător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vindecătór adj. m., pl. vindecătóri; f. sg. și pl. vindecătoáre

vindecător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vindecător a. și m. care vindecă.

vindecător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VINDECĂTÓR, -OÁRE, vindecători, -oare, adj. Care vindecă; lecuitor, tămăduitor. — Vindeca + suf. -ător.