vindec - explicat in DEX

vindec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÍNDEC, vindecuri, s. n. (Pop.) Vindecare, tămăduire, lecuire; p. ext. (concr.) leac. – Din vindeca (derivat regresiv).

vindec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
víndec (pop.) s. n., pl. víndecuri

vindec (Dicționaru limbii românești, 1939)
víndec, a -á v. tr. (lat. vĭndĭco, -áre, a revindica, a răzbuna; it. vendicare, pv. cat. venjar, fr. venger, sp. vengar, pg. vingar). Lecuĭesc, tămăduĭesc, liberez din boală: a vindeca un bolnav. – Vechĭ vendec.

vindec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÍNDEC, vindecuri, s. n. (Pop.) Vindecare, tămăduire, lecuire; p. ext. (concr.) leac. — Din vindeca (derivat regresiv).