vinde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÍNDE, vând, vb. III.
Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊
Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau
peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur.
A-și vinde (și) pielea sau
cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă.
A-și vinde scump viața (sau
pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins).
Cum (sau
așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (
Refl. pas.)
Cum (sau
cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦
Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦
Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦
Tranz. și
refl. Fig. A (se) prostitua.
2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [
Prez. ind. și: (
reg.)
vânz] –
Lat. vendere.vinde (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vínde (vînd, vîndút), vb. – A ceda pe bani dreptul de proprietate asupra unui lucru. –
Mr. vindu, vindere, megl. vind, istr. vindu. Lat. vendĕre (Pușcariu 1892; REW 9190),
cf. it. vendere, prov.,
fr.,
cat. vendre, sp.,
port. vender. –
Der. vînzare, s. f. (vîndut; trădare);
vînzător, s. m. (persoană care vinde).
vinde (Dicționar de argou al limbii române, 2007)vinde, vând v. t. a trăda
vinde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vínde (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. vând, 1
pl. víndem; conj. prez. 3
să vấndă; ger. vânzấnd; part. vândútvinde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vinde v.
1. a ceda cuiva proprietatea unui lucru pentru un preț oarecare:
a vinde o casă; 2. fig. a trăda din interes:
acel ce-și vinde țara, 'și pierde neamul său AL. [Lat VENDERE].
vinde (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÍNDE, vând, vb. III.
Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊
Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau
peștele din haltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă, care este nesigur.
A-și vinde (și) pielea sau
cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din cauza linei nevoi mari, tot ce posedă.
A-și vinde scump viața (sau
pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins).
Cum (sau
așa)
am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (
Refl. pas.)
Cum (sau
cu cât)
se vinde? = ce preț are? cu cât se plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦
Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦
Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦
Tranz. și
refl. Fig. A (se) prostitua.
2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [
Prez. ind. și: (
reg.)
vânz] —
Lat. vendere.