vinclu - explicat in DEX

vinclu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÍNCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi. – Din germ. Winkel.

vinclu (Dicționar de neologisme, 1986)
VÍNCLU s.n. 1. Echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. Bară metalică profilată în formă de L, cu aripi egale sau neegale; cornieră. [< germ. Winkel].

vinclu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VÍNCLU s. n. 1. echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. bară metalică profilată în formă de L, cu aripi (ne)egale; cornieră. (< germ. Winkel)

vinclu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
vinclu, vincluri s. n. (sport) locul de îmbinare a stâlpului și a barei transversale a unei porți de fotbal, handbal, polo, hochei etc.

vinclu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
vínclu, -uri, s.n. – Instrument confecționat din două segmente de lemn prinse la un unghi de 90°, folosit pentru trasarea liniilor perpendiculare, necesare la fasonarea stâlpilor și la tăiatul scândurilor (Nistor 1977). – Din germ. Winkel.

vinclu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vínclu s. n., art. vínclul; pl. víncluri

vinclu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÍNCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi. — Din germ. Winkel.