vincier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINCIÉR, vincieri, s. m. Muncitor portuar care mânuiește vinciul. [
Pr.:
-ci-er] –
Vinci +
suf. -ier.vincier (Dicționar de neologisme, 1986)VINCIÉR s.m. Muncitor portuar sau marinar specializat în mânuirea vinciului. [<
vinci +
-ier, după engl.
winchman].
vincier (Marele dicționar de neologisme, 2000)VINCIÉR s. m. muncitor portuar, marinar care mânuiește vinciul. (vinci + -ier)
vincier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vinciér (-ci-er) s. m.,
pl. vinciérivincier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VINCIÉR, vincieri, s. m. Muncitor portuar care mânuiește vinciul. [
Pr.: -
ci-er] —
Vinci +
suf. -
ier.