vilegiaturist - explicat in DEX

vilegiaturist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VILEGIATURÍST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pr.: -gi-a-. – Var.: (pop.) viligiaturíst, -ă, s. m. și f.] – Vilegiatură + suf. -ist.

vilegiaturist (Dicționar de neologisme, 1986)
VILEGIATURÍST, -Ă s.m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pron. -gi-a-, var. viligiaturist, -ă s.m.f. / < vilegiatură + -ist].

vilegiaturist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VILEGIATURÍST, -Ă s. m. f. cel care se află în vilegiatură. (< vilegiatură + -ist)

vilegiaturist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vilegiaturíst (-gi-a-) s. m., pl. vilegiaturíști

vilegiaturist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vilegiaturíst, -ă s. (d. vilegiatură). Sezonist.

vilegiaturist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VILEGIATURÍST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pr.: -gi-a-. — Var.: (pop.) viligiaturíst, -ă, s. m. și f.] — Vilegiatură + suf. -ist.