vileag - explicat in DEX

vileag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VILEÁG s. n. (Pop.; în loc. adv. și expr.) (A da sau a scoate, a ieși etc.) în vileag = (a face sau a deveni cunoscut) în fața lumii, a tuturor, în public. – Din magh. világ.

vileag (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
VILEÁG, vileaguri, s. n. (Pop.) 1. Lume, mulțime de oameni. ◊ Loc. adv. În vileag = în fața lumii, în public. ◊ Expr. Câtu-i (sau până-i) lumea și vileagul = niciodată. A da (sau a scoate) în (sau la) vileag = a face cunoscut, a divulga. 2. (În expr.) În vileagul vântului = în bătaia vântului. – Magh. világ.

vileag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vileág s. n. – în expresia în vileag, public. Mag. vilag „lume” (Șeineanu, Semasiol., 189; Gáldi, Dict., 98).

vileag (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
vileág, s.n. – Lume, mulțime, public: „Până-i lume și vileag / N-a veni în sat de steag” (Bârlea 1924 I: 113). – Din magh. világ „lume„.

vileag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vileág (mai ales în expr.) (înv., pop.) s. n.

vileag (Dicționaru limbii românești, 1939)
vileág (ea dift.) n., pl. inuz. urĭ (ung. világ, lume, lumină. Cp. cu lume). Vechĭ. Locu de adunare a fie-căruĭ boĭer orĭ țăran chemat la războĭ orĭ revistă ca să i se inspecteze calu și armele (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 201). Azĭ. În vileag, în lume, în public. A da, a scoate în vileag, a divulga, a da de gol. V. stambă, bedreag, maĭdan). A te da în vileag, a te expune publiculuĭ și criticiĭ (cînd ar trebui să staĭ la o parte). În vileagu vîntuluĭ, în vĭeliștea vîntuluĭ, în bătaĭa vîntuluĭ (V. áret). Cît e lumea și vileagu, cît e lumea și pămîntu, pretutindenĭ.

vileag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vileag n. în vileag, în public: a da, a scoate în vileag. [Ung. VILÁG, lumină, lume].

vileag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VILEÁG s. n. (înv. și pop.; în loc adv. și expr.) (A da sau a scoate, a ieși etc.) în vileag = (a face sau a deveni cunoscut) în fața lumii, a tuturor, în public. — Din magh. világ.