vilegiaturist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VILEGIATURÍST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care se află în vilegiatură. [
Pr.:
-gi-a-. –
Var.: (
pop.)
viligiaturíst, -ă, s. m. și
f.] –
Vilegiatură +
suf. -ist.