viceconsulat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VICECONSULÁT, viceconsulate, s. n. Funcție de viceconsul. – Din
fr. vice-consulat.viceconsulat (Dicționar de neologisme, 1986)VICECONSULÁT s.n. Funcția de viceconsul. [< fr.
vice-consulat].
viceconsulat (Marele dicționar de neologisme, 2000)VICECONSULÁT s. n. funcția de viceconsul. (< fr.
vice-consulat)
viceconsulat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viceconsulát s. n., (reședințe)
pl. viceconsuláteviceconsulat (Dicționaru limbii românești, 1939)*viceconsulát n., pl.
e. Funcțiunea de viceconsul. Durata acesteĭ funcțiunĭ. Localu saŭ cancelaria viceconsululuĭ.
viceconsulat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VICECONSULÁT, (
2)
viceconsulate, s. n. 1. Funcție de viceconsul.
2. Reședința viceconsulului. — Din
fr. vice-consulat.