viceguvernator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VICEGUVERNATÓR, viceguvernatori, s. m. Locțiitor al unui guvernator în absența acestuia; titlu, funcție deținută de această persoană. –
Vice- + guvernator (după
fr. vice-guverneur).
viceguvernator (Dicționar de neologisme, 1986)VICEGUVERNATÓR s.m. Locțiitor de guvernator. [După engl.
vice-guvernor].
viceguvernator (Marele dicționar de neologisme, 2000)VICEGUVERNATÓR s. m. locțiitor de guvernator. (după engl.
vice-guvernour)
viceguvernator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viceguvernatór s. m.,
pl. viceguvernatóriviceguvernator (Dicționaru limbii românești, 1939)*viceguvernatór m. Acela care ține locu guvernatoruluĭ absent (la banca Națională).
viceguvernator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VICEGUVERNATÓR, viceguvernatori, s. m. Locțiitor al unui guvernator în absența acestuia; titlu, funcție deținută de această persoană. —
Vice- +
guvernator (după
fr. vice-guverneur).