vicecomite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VICECÓMITE, vicecomiți, s. m. Denumire dată în evul mediu, în Transilvania, dregătorului subordonat comitelui și numit de acesta; persoană care purta acest titlu. –
Vice- + comite.vicecomite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vicecómite s. m.,
pl. vicecómițivicecomite (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VICECÓMITE, vicecomiți, s. m. (în Evul Mediu, în Transilvania) Dregător subordonat comitelui și numit de către acesta; persoană care purta acest titlu. —
Vice- +
comite.