vibrant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIBRÁNT, -Ă vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează, vibrator;
p. ext. care produce sunete. ◊
Consoană vibrantă (și substantivat,
f.) = consoană lichidă (
3) care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a
uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii.
2. Fig. Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică; emoționant, impresionant, patetic. – Din
fr. vibrant.