vibratil - explicat in DEX

vibratil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIBRATÍL, -Ă, vibratili, -e, adj. Care vibrează; care poate avea vibrații. – Din fr. vibratile.

vibratil (Dicționar de neologisme, 1986)
VIBRATÍL, -Ă adj. Care poate vibra. [< fr. vibratile].

vibratil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIBRATÍL, -Ă adj. susceptibil de a vibra; care vibrează. ♦ cil ~ = organit celular filamentos care, prin mișcare alternativă rapidă, asigură deplasarea la unele protozoare, curentul de apă nutritiv la moluștele lamelibranhiate etc. (< fr. vibratile)

vibratil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vibratíl (vi-bra-) adj. m., pl. vibratíli; f. vibratílă, pl. vibratíle

vibratil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vibrátil, -ă adj. (d. a vibra, după versátil, volátil). Susceptibil de a vidra. Cilĭ vibratilĭ (la unele infuzoriĭ), filamente care oscilează continuŭ și servesc la prins alimente și la locomoțiune. – Fals -tíl (după fr. vibratile).

vibratil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vibratil a. susceptibil de a vibra: gene vibratile.

vibratil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIBRATÍL, -Ă, vibratili, -e, adj. Care vibrează; care poate avea vibrații. — Din fr. vibratile.