vibrant - explicat in DEX

vibrant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIBRÁNT, -Ă vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează, vibrator; p. ext. care produce sunete. ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană lichidă (3) care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii. 2. Fig. Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică; emoționant, impresionant, patetic. – Din fr. vibrant.

vibrant (Dicționar de neologisme, 1986)
VIBRÁNT, -Ă adj. 1. Care vibrează, care produce sunete. ◊ (Fon.) Consoană vibrantă (și s.f.) = consoană produsă prin atingerea ușoară a vârfului limbii de alveolele incisivilor superiori, formând succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe și foarte scurte. 2. (Fig.) Emoționant, patetic, impresionant. [Cf. fr. vibrant].

vibrant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIBRÁNT, -Ă adj. 1. care vibrează, care produce sunete. ♦ consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță prin vibrarea repetată a vârfului limbii la atingerea ușoară a alveolelor incisivilor superiori. 2. (fig.) care face să vibreze; emoționant, patetic. (< fr. vibrant)

vibrant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vibránt (vi-brant) adj. m., pl. vibránți; f. vibrántă, pl. vibránte

vibrant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vibránt, -ă (lat. vibrans, -ántis, fr. vibrant). Care vibrează.

vibrant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vibrant a. care vibrează, pus în vibrațiune: vibranta lui cântare Al,; voce vibrantă, tare și puternică.

vibrant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIBRÁNT, -Ă, vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează, vibrator; p. ext. care produce sunete, ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană lichidă care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii. 2. Fig. Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică; emoționant, impresionant, patetic. — Din fr. vibrant.