omușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMUȘÓR, (
1)
omușori, s. m., (
2)
omușoare, s. n. 1. S. m. Omuleț (
1).
2. S. n. Apendice cărnos, mobil și contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă. ♦ (Rar) Mărul lui Adam. –
Om +
suf. -ușor.