vibrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIBRÁRE, vibrări, s. f. 1. Acțiunea de
a vibra și rezultatul ei.
2. Operație de îndesare a materialelor granulare sau păstoase de construcție cu ajutorul vibratorului; vibrație. –
V. vibra.vibrare (Dicționar de neologisme, 1986)VIBRÁRE s.f. 1. Acțiunea de a vibra.
2. (
Constr.) Procedeu de îndesare a unor materiale de construcție granulare prin lovituri ușoare și foarte dese cu ajutorul unui vibrator. [<
vibra].
vibrare (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIBRÁRE s. f. 1. acțiunea de a vibra; vibrație. 2. procedeu de îndesare a unor materiale de construcție granulare prin loviri ușoare și foarte dese cu ajutorul unui vibrator. (< vibra)
vibrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vibráre (vi-bra-) s. f.,
g.-d. art. vibrắrii; pl. vibrắrivibrare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vibrare f. vibrațiune:
pădurea ’n vibrare le răspunde armonios AL.
vibrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIBRÁRE, vibrări, s. f. 1. Acțiunea de
a vibra și rezultatul ei.
2. Operație de îndesate a materialelor granulare sau păstoase de construcție cu ajutorul vibratorului; vibrație. —
V. vibra.