vertex (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÉRTEX s. n. 1. (
Anat.) Sinciput.
2. (
Mar.) Punctul ortodromei cu latitudinea cea mai ridicată.
3. (
Met.) Punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon. – Din
fr.,
lat. vertex.vertex (Dicționar de neologisme, 1986)VÉRTEX s.n. 1. Creștetul capului (la animalele vertebrate). ♦ Punctul cel mai proeminent al unei formații anatomice.
2. Punct în care ortodroma atinge cea mai mare latitudine.
3. Punctul cel mai vestic atins de un ciclon în emisfera noastră, de la care acesta își schimbă direcția. [< fr., lat.
vertex].
vertex (Marele dicționar de neologisme, 2000)VÉRTEX s. n. 1. sinciput. ◊ punctul cel mai proeminent al unei formații anatomice. 2. punct în care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon în emisfera nordică, de la care acesta își schimbă direcția. (< fr., lat.
vertex)
vertex (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vértex s. n.vertex (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÉRTEX s. n. 1. (
Anat.) Sinciput.
2. (
Mar.) Punctul ortodromei cu latitudinea cea mai ridicată.
3. (
Met.) Punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon. — Din
fr.,
lat. vertex.