versatilitate - explicat in DEX

versatilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VERSATILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi versatil. – Din fr. versatilité.

versatilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
VERSATILITÁTE s.f. Nestatornicie; lipsă de fermitate. [Cf. fr. versatilité].

versatilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VERSATILITÁTE s. f. însușirea de a fi versatil. (< fr. versatilité)

versatilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
versatilitáte (livr.) s. f., g.-d. art. versatilitắții

versatilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*versatilitáte f. (d. versátil). Caracteru de a fi versatil. Faptă de om versátil.

versatilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
versatilitate f. defectul celor versatili.

versatilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VERSATILITÁTE s. f. (Livr.) însușirea de a fi versatil. — Din fr. versatilité.