versatil - explicat in DEX

versatil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VERSATÍL, -Ă, versatili, -e, adj. (Livr.; despre oameni) Care își schimbă cu ușurință părerile; nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil. – Din fr. versatile, lat. versatilis.

versatil (Dicționar de neologisme, 1986)
VERSATÍL, -Ă adj. (Liv.; despre oameni) Nestatornic, schimbător; lipsit de fermitate. [< fr. versatile, cf. lat. versatilis].

versatil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VERSATÍL, -Ă adj. (despre oameni) nestatornic, schimbător; lipsit de fermitate. (< fr. versatile, lat. versatilis)

versatil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
versatíl adj. m., pl. versatíli; f. versatílă, pl. versatíle

versatil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*versátil, -ă adj. (lat. versátilis, d. versari, a se învîrti). Schimbăcĭos, nestatornic, venal, care se schimbă după interes: om, caracter versatil. Adv. A te purta versatil. – Fals -tíl (fr. versatile).

versatil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
versatil a. schimbăcios, nestatornic: caracter versatil.

versatil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VERSATÍL, -Ă, versatili, -e, adj. (Despre oameni) Care își schimbă cu ușurință părerile; nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil. — Din fr. versatile, lat. versatilis.