uzurpațiune - explicat in DEX

uzurpațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UZURPAȚIÚNE, uzurpațiuni, s. f. (Înv.) Uzurpare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. usurpation, lat. usurpatio, -onis.

uzurpațiune (Dicționar de neologisme, 1986)
UZURPAȚIÚNE s.f. (Rar) Uzurpare. [Pron. -ți-u-. / < fr. usurpation, lat. usurpatio].

uzurpațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uzurpațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. uzurpațiúnii; pl. uzurpațiúni

uzurpațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*uzurpațiúne f. (lat. usurpátio, -ónis). Acțiunea de a uzurpa. Situațiune uzurpată. – Și -áție, dar ob. -áre.

uzurpațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
uzurpați(un)e f. 1. acțiunea de a uzurpa; 2. rezultatul acestei acțiuni; 3. lucru uzurpat.

uzurpațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UZURPAȚIÚNE, uzurpațiuni, s. f. (înv.) Uzurpare. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. usurpation, lat. usurpatio, -onis.