uzurpațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UZURPAȚIÚNE, uzurpațiuni, s. f. (
Înv.) Uzurpare. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. usurpation, lat. usurpatio, -onis.uzurpațiune (Dicționar de neologisme, 1986)UZURPAȚIÚNE s.f. (
Rar) Uzurpare. [Pron.
-ți-u-. / < fr.
usurpation, lat.
usurpatio].
uzurpațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uzurpațiúne (
înv.)
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. uzurpațiúnii; pl. uzurpațiúniuzurpațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*uzurpațiúne f. (lat.
usurpátio, -ónis). Acțiunea de a uzurpa. Situațiune uzurpată. – Și
-áție, dar ob.
-áre.uzurpațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uzurpați(un)e f.
1. acțiunea de a uzurpa;
2. rezultatul acestei acțiuni;
3. lucru uzurpat.
uzurpațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UZURPAȚIÚNE, uzurpațiuni, s. f. (
înv.) Uzurpare. [
Pr.: -
ți-u-] — Din
fr. usurpation, lat. usurpatio, -onis.