uzanță - explicat in DEX

uzanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UZÁNȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza.

uzanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UZÁNȚĂ, uzánțe, s.f. 1. Mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, cutumă; uzaj (2). 3. (Jur.) Uzanțe diplomatice = totalitatea practicilor în relațiile diplomatice dintre state. (din fr. usance, it. usanza)

uzanță (Dicționar de neologisme, 1986)
UZÁNȚĂ s.f. 1. Mod, fel de a proceda, de a lucra, propriu pentru un anumit lucru sau pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, uz, cutumă. [Cf. fr. usance, it. usanza].

uzanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uzánță s. f., g.-d. art. uzánței; pl. uzánțe

uzanță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UZÁNȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. — Din fr. usance, it. usanza.