uzare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de
a (se) uza. –
V. uza.uzare (Dicționar de neologisme, 1986)UZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) uza și rezultatul ei; învechire, consumare; folosire.
2. Uzură. [<
uza].
uzare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uzáre s. f.,
g.-d. art. uzắrii; pl. uzắriuzare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de
a (se) uza. —
V. uza.