uzat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦
Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. –
V. uza.uzat (Dicționar de neologisme, 1986)UZÁT, -Ă adj. Tocit, deteriorat (prin folosire îndelungată). ♦ (
Fig.; despre oameni) Consumat, epuizat, slăbit. [<
uza].
uzat (Dicționaru limbii românești, 1939)*uzát, -ă adj. (d.
a uza; fr.
usé). Stricat, tocit, deteriorat de mult uz orĭ de timp:
haĭne uzate. Fig. Trecut, slăbit, consumat:
om uzat. Comun, banal:
mijloace uzate.uzat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uzat a.
1. stricat de multă întrebuințare:
haină uzată; 2. slăbit de vârstă, de boală;
3. fig. comun, banal:
mijloc uzat.uzat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦
Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. —
V. uza.