uzaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UZÁJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură
1.
2. Uz (
1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din
fr. usage.uzaj (Dicționar de neologisme, 1986)UZÁJ s.n. 1. Uzură.
2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță (2). [Pl.
-juri, -je. / < fr.
usage].
uzaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)UZÁJ s. n. 1. uzură. 2. uz. 3. uzanță (2). (< fr.
usage)
uzaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uzáj s. n.,
pl. uzájuriuzaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UZÁJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură
1.
2. Uz (
1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. — Din
fr. usage.