usturime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)USTURÍME, usturimi, s. f. Senzație dureroasă caracteristică, pricinuită de o înțepătură, de o arsură, de urzicare, de un miros înțepător etc.; usturătură. –
Ustura +
suf. -ime.usturime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)usturíme s. f.,
g.-d. art. usturímii; pl. usturímiusturime (Dicționaru limbii românești, 1939)usturíme f. Durere arzătoare pe care țĭ-o cauzează uniĭ ardeĭ, ceapa, usturoĭu, unele acide, arsura de foc ș. a.
usturime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)usturime f. durere ce ustură.
usturime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)USTURÍME, usturimi, s. f. Senzație dureroasă caracteristică, provocată de o înțepătură, de o arsură, de urzicare, de un miros înțepător etc.; usturătură. —
Ustura +
suf. -
ime.