urticacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URTICACÉE, urticacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, prevăzute adesea cu peri aspri urzicători; (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. – Din
fr. urticacées.urticacee (Dicționar de neologisme, 1986)URTICACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee dicotiledonate, având ca tip urzica; (
la sg.) plantă din această familie. [Pron.
-ce-e, sg. invar. / < fr.
urticacées, cf. lat.
urtica – urzică].
urticacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)URTICACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee dicotiledonate apetale: urzica. (< fr.
urticacées)
urticacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urticacée s. f.,
art. urticacéea, g.-d. art. urticacéei; pl. urticacéeurticacee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URTICACÉE, urticacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, prevăzute adesea cu peri aspri urzicători; (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. — Din
fr. urticacée.