urticant - explicat in DEX

urticant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te, adj. Care urzică, pișcă; usturător. – Din fr. urticant.

urticant (Dicționar de neologisme, 1986)
URTICÁNT, -Ă adj. (Rar) Care urzică; urzicător, usturător. [< fr. urticant].

urticant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
URTICÁNT, -Ă adj. care provoacă usturime; urzicător, usturător. (< fr. urticant)

urticant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urticánt adj. m., pl. urticánți; f. urticántă, pl. urticánte

urticant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te, adj. Care urzică, pișcă; usturător. — Din fr. urticant.