urticarie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URTICÁRIE, urticarii, s. f. Boală care se manifestă prin apariția pe piele a unor bășicute de culoare roșie, însoțite de mâncărime. ♦
P. gener. (
Pop.) Eczemă. [
Var.:
urticáre s. f.] – Din
fr. urticaire.urticarie (Dicționar de neologisme, 1986)URTICÁRIE s.f. Boală alergică, manifestată prin erupția pe piele a unor bășicuțe însoțite de mâncărime. ♦ (
P. ext.) Eczemă. [Gen.
-iei, var.
urticare s.f. / < fr.
urticaire, cf. lat.
urtica – urzică].
urticarie (Marele dicționar de neologisme, 2000)URTICÁRIE s. f. boală alergică prin erupția pe piele a unor bășicuțe însoțite de mâncărime. (< fr.
urticaire)
urticarie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urticárie (-ri-e) s. f.,
art. urticária (-ri-a), g.-d. art. urticáriei; pl. urticárii, art. urticáriile (-ri-i-)urticarie (Dicționaru limbii românești, 1939)*urticárie f. (d. lat.
urtica, urzică).
Med. Blîndă, bubulițe roșiĭ micĭ și multe care apar pe pele [!] și cauzează o mare mîncărime.
urticarie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urticarie f.
Med. blândă.
urticarie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URTICÁRIE, urticarii, s. f. Erupție cutanată, constituită din papule izolate ori confluente, însoțită de prurit. ♦
P. gener. (
Pop.) Eczemă. [
Var.:
urticáre s. f.] — Din
fr. urticaire.