ursuzenie - explicat in DEX

ursuzenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URSUZÉNIE s. f. (Rar) Atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă; comportare de om ursuz; ursuzlâc. – Ursuz + suf. -enie.

ursuzenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ursuzénie (rar) (-ni-e) s. f., art. ursuzénia (-ni-a), g.-d. ursuzénii, art. ursuzéniei

ursuzenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URSUZENIE s. f. (Rar) Atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă; comportare de om ursuz; ursuzlâc. — Ursuz + suf. -enie.