ursuzlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URSUZLẤC s. n. (
Înv.)
1. Nenoroc, ghinion; pacoste.
2. Ursuzenie. [
Var.:
hursuzlấc s. n.] – Din
tc. uğursuzluk.ursuzlâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ursuzlấc (
înv.)
s. n.ursuzlâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URSUZLẤC s. n. (
înv.)
1. Nenoroc, ghinion; pacoste.
2. Ursuzenie. [
Var.:
hursuzlấc s. n.] — Din
tc. uğursuzluk.