ursin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URSÍN, -Ă, ursini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Lat în spate. – Din
fr. oursin.ursin (Marele dicționar de neologisme, 2000)URSÍN s. m. mic animal marin, cu carapace calcaroasă și acoperit cu ghimpi mobili, ale cărui glande reproducătoare sunt comestibile. (< fr.
oursin)
ursin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URSÍN, -Ă, ursini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Lat în spate. — Din
fr. oursin.