urmăritor - explicat in DEX

urmăritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URMĂRITÓR, -OÁRE, urmăritori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). – Urmări + suf. -tor.

urmăritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urmăritór s. m., pl. urmăritóri

urmăritor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URMĂRITÓR, -OÁRE, urmăritori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). — Urmări + suf. -tor.