urlup (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URLÚP interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de porumbei sau de alte păsări. – Onomatopee.
urlup (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)urlúp (hurlúp), s.n. sg. (reg.; cu sens colectiv) prune tinere necoapte, cu gust acrișor.
urlup (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urlúp1 interj.urlup (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urlúp2 s. m. v. hurlúpurlup (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urlup m. pl. prune tinere necoapte, cu gust acrișor. [Tr.
hurlup: origină necunoscută].
urlup (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URLÚP interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de porumbei sau de alte păsări. — Onomatopee.