urm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URM, urmi, s. m. (
Bot.) Mojdrean. –
Lat. ornus (după
ulm).
urm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urm s. m.,
pl. urmiurm (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urm m. Tr. moșdrean. [Lat. ORNUS].
urm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URM, urmi,
s. m. (
Bot.) Mojdrean. —
Lat. ornus (după
ulm).