urmări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV.
Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva.
2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare.
3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare.
4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura.
5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc.
6. A avea drept scop, a tinde la... –
Urmă +
suf. -ări.urmări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urmărí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. urmărésc, imperf. 3
sg. urmăreá; conj. prez. 3
să urmăreáscăurmări (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV.
Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva.
2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare.
3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare.
4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura.
5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc.
6. A avea drept scop, a tinde la... —
Urmă +
suf. -
ări.urmărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urmărì v.
1. a alerga după cineva cu intențiunea de a-l ajunge:
a urmări pe hoți; 2. fig. a obseda, a persecuta:
nenorocirea îl urmărește; 3. a observa de aproape:
a urmări mișcările inamicului; 4. fig. a asculta cu atențiune spre a înțelege:
a urmări un raționament; 5. a căuta să obție:
a urmări un post; 6. Jur. a proceda în contra cuiva pe cale judiciară:
nimeni nu poate fi urmărit decât în cazurile prevăzute de lege.