urma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URMÁ, urmez, vb. I.
1. Tranz. și
intranz. A merge în urma cuiva;
p. ext. a pleca împreună cu cineva, a însoți. ♦
Tranz. A fi alături de cineva (într-o acțiune).
2. Tranz. A merge înainte pe un anumit traseu, pe drumul apucat. ♦
Tranz. și
intranz. A respecta o anumită indicație primită, a se conduce după..., a proceda conform cu...; a se conforma.
3. Tranz. și
intranz. A frecventa o formă de învățământ.
4. Tranz. și
intranz. A veni, în timp, după cineva sau ceva (luându-i locul); a succeda. ♦
Intranz. A succeda cuiva într-un post, într-o demnitate; a înlocui pe cineva. ♦
Intranz. A-și avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie.
5. Tranz. și
intranz. A duce mai departe un lucru început; a continua. ♦
Spec. A continua vorba începută, textul început; a spune sau a scrie mai departe.
6. Intranz. A avea loc, a se produce, a se îndeplini (după...). ♦ A rezulta, a însemna.
7. Tranz. (Cu valoare de semiauxiliar) A trebui, a fi nevoie. – Din
urmă.urma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urmá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
urmeázăurmà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urmà v. (
activ)
1. a merge sau a veni după (în spațiu):
urmează-l; 2. a merge de-a lungul:
a-și urma drumul; 3. a se deda la, a practica:
a urma cariera armelor; 4. fig. a fi de părerea cuiva:
a urma pe Aristotele; 5. a frecventa:
a urma un curs de literatură; 6. a se conforma cu:
a urma datinile unei țări; 7. a continua ceva început:
a-și urma lectura; 8. (absolut) a continua să vorbească:
urmează! ║ (
neutru)
1. a veni după (în timp), a succeda:
fiul său îi urmă pe tron; 2. a rezulta:
de unde urmează... [V.
urmă].
urma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URMÁ, urmez, vb. I.
1. Tranz. și
intranz. A merge în urma cuiva;
p. ext. a pleca împreună cu cineva, a însoți. ♦
Tranz. A fi alături de cineva (într-o acțiune).
2. Tranz. A merge înainte pe un anumit traseu, pe un anumit drum. ♦
Tranz. și
intranz. A respecta o anumită indicație primită, a se conduce după o idee, un principiu etc.; a urmări; a se conforma.
3. Tranz. și
intranz. A frecventa o formă de învățământ.
4. Tranz. și
intranz. A veni, în timp, după cineva sau ceva (luându-i locul); a succeda. ♦
Intranz. A succeda cuiva într-un post, într-o demnitate; a înlocui pe cineva. ♦
Intranz. A-și avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie.
5. Tranz. și
intranz. A duce mai departe un lucru început; a continua. ♦
Spec. A continua vorba începută, textul început; a spune sau a scrie mai departe.
6. Intranz. A avea loc, a se produce, a se îndeplini (după...). ♦ A rezulta, a însemna.
7. Tranz. (Cu valoare de semiauxiliar) A trebui, a fi nevoie. — Din
urmă.