urmaș - explicat in DEX

urmaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URMÁȘ, -Ă, urmași, -e, s. m. și f. 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă. ♦ Moștenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor într-o demnitate, într-o funcție. 3. Continuator al unei opere, al unei tradiții. – Urmă + suf. -aș.

urmaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urmáș s. m., pl. urmáși

urmaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
urmáș, -ă s. (d. urmă). Succesor: urmaș tatăluĭ săŭ, urmaș la tron. Descendent: elefantu e urmașu mamutuluĭ.

urmaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
urmaș m. cel ce urmează cuiva: 1. succesor; 2. descendent.

urmaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URMÁȘ, -Ă, urmași, -e, s. m. și f. 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă. ♦ Moștenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor într-o demnitate, într-o funcție. 3. Continuator al unei opere, al unei tradiții. — Urmă + suf. -aș.