următor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URMĂTÓR, -OÁRE, următori, -oare, adj. 1. Care urmează după cineva sau ceva (în spațiu sau în timp). ♦ (Substantivat) Persoană chemată (după alta) să fie servită, întrebată etc. ♦ (Substantivat,
înv.) Urmaș, succesor. ♦ Care este arătat în cele ce urmează.
2. (
Înv.) Care urmează întocmai un sfat, o poruncă. –
Urma +
suf. -ător.