urmaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URMÁȘ, -Ă, urmași, -e, s. m. și
f. 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă. ♦ Moștenitor (de bunuri materiale).
2. Succesor într-o demnitate, într-o funcție.
3. Continuator al unei opere, al unei tradiții. –
Urmă +
suf. -aș.