urlat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URLÁT s. n. Faptul de
a urla. –
V. urla.urlat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urlát s. n.urlat (Dicționaru limbii românești, 1939)urlát n., pl.
urĭ. Acțiunea de a urla mereŭ. S. m.
Iron. A se duce pe urlațĭ, a se duce draculuĭ, pe unde urlă lupiĭ, în pustietate.
urlat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urlat n. fapta de a urla.
urlat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URLÁT s. n. Faptul de
a urla. —
V. urla.