urlător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj.,
s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește.
2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte;
p. ext. cascadă. –
Urla +
suf. -ător.